Relaxarea și armonia interioară
Elementul esențial al unei sedințe reușite de meditație, este Relaxarea
Corpul uman are o „înțelepciune” inerentă, o tendință înăscută de a se orienta către echilibru și stabilitate. Această stare optimă în care toate părțile și sistemele componente funcționează și interacționează în mod adecvat este numită homeostază. Experiența practică demosnstrează că homeostazia corpului sau mecanismul de autovindecare funcționează mult mai eficient atunci când suntem relaxați. Stresul însă distruge homeostazia. Perioadele repetate de relaxare profundă s-au dovedit a avea un efect marcant. După numai câteva săptămâni, persoanele tratate astfel prin relaxare profundă, au înregistrat transformări de durată. Cercetările au dovedit că pe lângă reducerea presiunii sanguine și îmbunătățirea funcției imunitare, s-au înregistrat și alte transformări esențiale, persoanele
respective devenind mai puțin agresive și mult mai satisfăcute de propria lor viață.
Cercetările au indicat că subiecții cu un înalt nivel de stres ca reacție la anumite
evenimente ale vieții, experimentează un răspuns foarte scăzut al sistemului imunitar – acesta reducându-se la o treime din nivelul de „activitate naturală a anticorpilor”, față de persoanele care au trăit aceleași evenimente, dar în condiții mai puțin stresante.
S-a dovedit clar că relaxarea profundă realizată în mod regulat este capabilă să restabilească echilibrul homeostatic, conferindu-ne o mai mare toleranță la stres – astfel încât ceea ce era înainte perceput ca foarte stresant, este acum perceput cu mult mai multă detașare ca fiind un fenomen neutru. Simpla relaxare realizată pentru o scurtă perioadă în fiecare zi îmbunătățește funcția sistemului imunitar și generează reacții biochimice de durată, concretizate într-o capacitate de autovindecare mult mai mare.
Odată ce ați atins o stare profundă de relaxare, urmăriți apoi să deveniți conștienți de corp privit în ansamblu. Prin efectul său curativ, relaxarea profundă conduce la o creștere a acuității senzoriale. Fiind mult mai conștienți acum de trupul nostru, suntem capabili să îl reglăm mult mai eficient. Trupul nostru ne va alerta cu privire la elementele stresante și la efectele stresului și ne va ghida în eliberarea, relaxarea și direcționarea capacităților noastre curative.
Condițiile prealabile ale relaxării
Se recomandă eliminarea, pe cât posibil, a excitaţiilor senzoriale. Ne vom retrage într-o cameră unde nu ne va deranja nimeni. Pe cât posibil, putem crea semiobscuritate. Închidem ferestrele pentru a estompa zgomotele exterioare; temperatura în încăpere trebuie să fie agreabilă, căci în timpul relaxării temperatura corpului scade şi senzaţia de frig poate dăuna
reuşitei experienţei. Căutăm ca nimic să nu ne jeneze în timpul antrenamentului de relaxare, detaşându-ne cât mai bine de problemele sau grijile cotidiene. Dacă ne este greu să eliminăm
aceste preocupări, ne vom instala eventual în faţa unei oglinzi şi vom surâde. După ce am reuşit într-o anumită măsură să facem abstracţie de preocupările stresante care ar putea dăuna reuşitei, ne vom întinde bine şi, dacă e posibil, vom căsca. Ne frecăm ochii şi ne comportăm ca şi când ne-ar fi somn şi am fi obosiţi. Ne întindem mai întâi lungiţi pe spate, apoi ne rotim îndreptându-ne către stânga şi reîncepem operaţia la dreapta. Ne întindem în continuare, încordăm şi îndepărtăm degetele. După ce am căscat şi ne-am întins cât mai bine, vom resimţi o
stare de nonacţiune, căci a te relaxa complet înseamnă a te antrena în nonacţiune. Acesta este principiul de bază, care este din nefericire cel mai adesea ignorat. Nu se recomandă deci să acţionăm brutal. Nu este necesar să spunem: „Vreau să mă relaxez!” Ne comportăm ca şi cum am fi duşi, lăsându-ne prinşi în inefabilul proces de fuziune al macrocosmosului cu microcosmosul propriu. Starea aceasta de abandonare este esenţială. Pentru a înțelege şi mai bine procesul, putem recurge la o tehnică extrem de simplăpentru a ne testa capacitatea de nonacțiune. Stând în picioare, îndepărtăm uşor tălpile, neaplecăm trunchiul înainte, aproape în unghi drept în raport cu picioarele. Lăsăm astfel braţelesă atârne cât mai moi. Apoi, dintr-o mişcare a umerilor, prin rotaţie de la stânga la dreapta, facem să se balanseze mâinile ca limbile unui clopot. Căutăm, pentru aceasta, ca braţele şi mâinile să fie într-adevăr atârnate, evitând ca ele să participe direct la mişcare. De îndată ce balansarea este bine realizată, stopăm brusc mişcarea umerilor şi lăsăm braţele să oscileze liber, de la stânga la dreapta, sub impulsul dobândit. Amplitudinea balansării se va diminua de la sine destul de repede. Lăsăm deci fiecare braţ să se imobilizeze puţin câte puţin ca pendulul unui ceas ce se opreşte. Ne dirijăm atenţia asupra a ceea ce se petrece în braţe şi mâini. Dacă mâinile nu sunt moi şi destinse şi nu ne dau senzaţia plăcută de relaxare şi dilatare, repetăm exerciţiul, procedând astfel până ce singură acţiunea greutăţii ghidează mişcarea braţelor şi a mâinilor în timpul oscilaţiei pendulare, fără nici o intervenţie musculară din partea noastră; învăţăm astfel să relaxăm braţele şi să le redăm o atitudine pasivă, întocmai ca la relaxarea în
tot corpul.
Relaxarea pe muzică
Vă întindeți la sol cu capul spre Nord. Așezați la picioarele voastre boxele audio astfel încât acestea să fie la nivelul tălpilor și al corpului, pe sol.
Alegeți o muzică liniștită, armonioasă, elevată. Nivelul sonor depinde de percepția fiecăruia, dar este necesar să simțiți că muzica invadează corpul de la picioare spre cap. Pentru aceasta volumul nu se recomandă să fie prea
puternic, căci acuitatea auditivă și senzația de vibrație sonoră asupra corpului se dezvoltă odată cu concentrarea atenției asupra muzicii.
Fiind destinși, așezați la sol, respirați lent și profund. Apoi, păstrând respirația calmă, amplă percepeți sunetul în tălpile picioarelor și urcați-l
încet prin tot corpul, oprindu-vă asupra părților pe care le simțiți mai obosite, sau încordate, dându-le timp să se destindă. Opriți-vă de asemenea asupra zonei pelviene, a bazinului, a abdomenului, a plămânilor. Respirați muzica prin fiecare părticică a feței, gura, nasul, obrajii, ochii, urechile și fruntea.
Identificați-vă complet cu muzica, transcendeți spațiul-timp. În anumite momente veți avea astfel senzația că vă aflați în altă parte. Dacă mentalul începe să fie agitat, direcționați-l mai intens asupra sunetului și al corpului. Dacă este necesar reluați relaxarea de mai multe ori, dar întotdeauna de la picioare la cap.
Aceste experiențe reprezintă primii pași în meditație: a ști să te destinzi, să elimini grijile interioare și orice alte preocupări.
Pur și simplu a fi conștient de tine însuți. A fi fericit. A conștientiza că exiști…
Detașarea personalității
Doar în condiții de izolare meditativă la căști audio